În prima jumătate a lunii iulie au fost resimțite efectele primului pachet de măsuri de austeritate, elevii și studenții demarând proteste încă de luna trecută și continundu-le până în 4 iulie. Odată ce lista finală de măsuri a fost făcută publică pe 7 iulie – conținând creșterea TVA-ului, taxarea pensilor, reducerea numărului plaselor sociale pentru angajații de la stat și taxarea pensilor – sindicatele au demarat, de asemenea, proteste și greve, culminând în Marșul din Jurul Parlamentului pe 14 iulie.

Între timp premierul Bolojan și președintele Nicușor Dan, ignorând complet pretestele sindicatelor, au oferit explicații pentru măsurile de îngreunare a traiului cetățenilor prin presiunile Comisiei Europene și posibilitatea ca România să fie „ocolită de investitori”.

Iar în 12 iulie, în cadrul Congresului PNL, Ilie Bolojan este reales ca președinte PNL, lucru pe care îl sărbătorește mai apoi printr-o cină restrânsă împreună cu Ștefan Kopanyi, un rentier din Bihor ce și-a făcut averea în perioada cât timp Bolojan era în conducerea județului. Arătându-și de asemenea loialitățile și cine sunt adevărații câștigători ai alegerilor falsei democrații, Nicușor Dan a participat în 24-25 iulie la Summit-ul de la Salzburg pentru a atrage „investitori austrieci”.

Pe 22 iulie a avut loc un protest spontan la Fabrica de Pulberi din Făgăraș, datorată neplatei salariilor, arătând încă o dată că toate creșterile bugetului militar, în linie cu indicațiile NATO, nu aduc niciun beneficiu, nici măcar muncitorilor din industria armelor ci, mai probabil, se vor duce în buzunarul aliaților SUA, precum compania israeliană Rafael care a încheiat un contract în valoare de 1,9 miliarde de euro cu Statul Român, la începutul lunii.

Pe 26 iulie, viceprim-ministrul Dragoș Anastasia și-a dat demisia din guvern, după ce a ieșit la iveală că a dat ceea ce el numește „șpagă de supraviețuire” ANAF-ului. Faptul că acest lucru s-a întâmplat sub presiunea presei și că purtătorul de cuvânt USR l-a scuzat pe Anastasia, iar președintele USR i-a mulțumit, arată cât de false sunt viziunile lor „anti-corupție”, fiind doar o momeală electorală.

Pe scurt, luna iulie a continuat procesul de demascare a falsei democrații în fața poporului, iar politicienii ne-au arătat singuri pe cine reprezintă, pe imperialiști, pentru care trebuie să transforme România într-o piață atractivă de investiții, sarcină pentru îndeplinirea căreia suferința poporului e un preț mic de plătit. Totodată, masele, sindicaliștii și studenții ne-au arătat avântul și determinarea lor de a lupta contra ofensivei imperialiste împotriva poporului român, iar necesitatea formării unui Front Popular Antiimperialist devine din ce în ce mai clară.