După aproape 10 luni în care a jucat rolul unei opoziții în interiorul coaliției de guvernare, cel mai mare partid din România, PSD, a votat, pe data de 20 aprilie, pentru retragerea miniștrilor din Guvernul condus de Ilie Bolojan, cu un vot covârșitor de 97,7%, decizie pusă în practică 3 zile mai târziu prin retragerea efectivă a miniștrilor.

În discursul președintelui partidului, Sorin Grindeanu, din 20 aprilie, acesta a adus reproșuri premierul Bolojan, că 54.000 de români și-au pierdut locurile de muncă în mandatul său, inflația a urcat la 10%, economia a intrat în recesiune tehnică, consumul intern s-a prăbușit, producția industrială a scăzut cu 7% doar în luna ianuarie, iar turismul și HoReCa au scăzut cu 16% în aceași lună și 100.000 de IMM-uri românești sunt aruncate în pragul falimentului, în timp ce scutiri sunt oferite multinaționalelor. De asemenea, au acuzat partidele de dreapta că au dus „un război [...] din interiorul coaliției de guvernare împotriva PSD, al cărui singur efect a fost creșterea taberei extremiste” deși motivul inovocat pentru formarea acestei coaliții era tocmai crearea unui scut împotriva „populismului”.

Înafară de a-și păstra imaginea „de stânga”, un motiv pentru care PSD s-a retras de la guvernare, în acest moment, ar putea fi discuțiile asupra vânzării anumitor întreprinderi de stat, adică capital birocratic ale cărui interese sunt reprezentate de PSD. 

La scurt timp de la retragerea miniștrilor PSD, Ilie Bolojan, susținut în unanimitate de colegii săi liberali, a delcarat că va continua să își exercite mandatul de premier și a anunțat lista miniștrilor interimari: Radu Miruță la Ministerul Transporturilor, Dragoș Pîslaru la Ministerul Muncii, Cseke Attila la Ministerul Sănătății, Tanczos Barna la Ministerul Justiției, s-a autodesemnat la Ministerul Energiei și Oana Gheorghiu va fi vicepremier.

Trei drumuri spre aceeași destinație

Situația este încă în desfășurare dar faptul că toate partidele parlamentare au început să se realinieze și să-și facă planurile ne sunt semne clare că această situație nu se va sfârși prea curând. 

Avem chiar o situație similară în trecutul recent, criza parlamentară din 2021,când conflicte din interiorul coaliției de guvernare PNL-USR-UDMR au dus la dezintegrarea Guvernului Cîțu și investirea Gurnului Ciucă susținut de o coaliție PSD-PNL-UDMR, totul însumând 2 luni și 21 de zile de „criză”. Iar, deși istoria a rareori se repetă, de multe ori ea rimează, rezultatul actualei crize putând fi unul similar. 

Deși, într-adevăr, alegerile anticipate sunt o posibilitate, e o variantă care nu se va realiza, având în vedere că dintre toate partidele parlamentare, numai AUR este prevăzut de sondaje să obțină câștiguri în procente. Dacă pe parcursul actualei crize sondajele nu vor arăta o posibilă creștere pentru alte partide, acestea vor înclina spre o rezoluție pur parlamentară.

Numeric, mai multe variante de guvern sunt posibile, deși cele mai probabile se rezumă la 3 cazuri: (1) PSD + PNL + USR;(2) PSD + AUR + parlamentari care reprezintă minoritățile naționale, PACE sau SOS; (3) AUR + PNL + USR. Acestea ar include și guverne minoritare susținute de unul din partidele luate în calcul, dar fără participarea lor la guvernare. Dacă afirmațile liderului AUR, George Simion, sunt de crezut, atunci AUR nu se va implica în negocierile pentru un nou guvern, mizând totul pe anticipate, iar problema se va reduce la cazul (1) și formele lor, cele mai discutate fiind coaliție cu prim-ministru PSD și guvern minoritar PNL-USR, probabil cu Bolojan prim-ministru.

Însă aceste detalii și permutări nu ar aduce o schimbare majoră, într-un fel sau altul „curbele de tăiere” cerute de imperialiști încă din iulie 2025 au fost deja atinse, iar de acum înainte partidele parlamentare vor doar să prezinte finalul ofensivei imperialiste ca rezultatul muncii lor și ca un câștig în ciuda scumpirii traiului și înrăutățirii crizei economice.

Revolta neorganizată

Cu toate că partidele actuale se pretind a fi reprezentanții poporului, poporul nu are niciun cuvânt de spus în acest „cataclism politic”, complementat și agravat de criza economică. Această criză probabil va trece fără ca masele populare să fie consultate, găsindu-și astfel o soluție birocratică, dat fiind că interesele parlamentarilor sunt de a-și reprezenta clica parlamentară în cel mai bun caz sau de-a își păstra un loc călduț în parlament în cel mai rău caz.

Conform unui sondaj realizat în perioada 1-10 aprilie, 70,5% din populație crede că în momentul de față România se îndreaptă într-o direcție greșită, 30% consideră că sistemul politic are nevoie de schimbări profunde, dar prin mijloace „democratice”, iar 39,2 % considera că este atât de defect încât trebuie înlocuit complet, indiferent de mijloace.. Însă, în ciuda animozității față de actualul sistem politic, revolta maselor nu este organizată pentru preluarea puterii politice de către acestea, se manifestă într-un mod dezorganizat, sau, în cel mai rău caz, este înăbușită în acțiuni individuale.

Lumea Nouă, pe întreaga perioadă a austerității, a arătat iar și iar că reala cauză a acesteia este ofensiva imperialistă împotriva României și că deputații nu joacă un alt rol decât de reprezentanți ai imperialiștilor. Experiența poporului confirmă aceste concluzii, ele fiind făcute după principiul „de la mase, către mase”. Organizarea revoltei deja existentă în formă politică, într-un Front Popular Antiimperialist este următorul pas al aplicării acestui principiu, și fără o asemenea organizație starea de fapt actuală va persista cu o revoltă populară difuză și „crize parlamentare” detașate de mase. Actuala revoltă populară trebuie organizată în Frontul Popular Antiimperialist pentru că numai astfel reala criză actuală, ofensiva imperialistă împotriva României, poate fi depășită.