În jurul orei 2:00 dimineața, vineri, 29 mai, o dronă s-a prăbușit pe un bloc din municipiul Galați, impactul fiind urmat de o explozie și de izbucnirea unui incendiu într-un apartament de la etajul 10. Încă de la ora 00:18 alarmele RO-Alert au fost emise în județele Galați, Tulcea și Brăila, iar conform autorităților chiar drona care urma să lovească blocul a fost detectată la ora 1:54, însă nu a putut fi doborâtă înainte de impact. În urma incidentului, două persoane au fost spitalizate și 70 de locatari evacuați din locuințe.

  Dramă diplomatică cu Rusia

  În urma acestor evenimente, decizia de a închide consulatul Rusiei din Constanța a fost luată între 29 mai și 1 iunie, fapt care a generat un răspuns din partea rușilor pe două căi, întâi cea oficială transmisă de către Maria Zaharova, care conform media ar fi declarat că „Măsurile de răspuns ale Rusiei la închiderea consulatului general al Federaţiei Ruse în România şi declararea consulului general Andrei Kosilin drept persona non grata nu vor întârzia să apară”, iar a doua printr-o declarație acidă a vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Rusiei.

  În ceea ce privește cealaltă parte, purtătorul de cuvânt al NATO condamnă imprudența Rusiei și afirmă că alianța va continua să-și întărească apărarea împotriva tuturor pericolelor, mesaje similare fiind de asemenea transmise și de către Ursula von der Leyen, Péter Magyar și Edgars Rinkēvičs.

  Pe plan intern, apare încă o disensiune în cadrul conflictului politic general, Ilie Bolojan acuzând partidele PSD și AUR că ar evita condamnarea Rusiei și că blochează programul SAFE, din cauza contestațiilor făcute. Reacția din partea liderului „social-democraților” a fost de a nega ezitarea, scuzându-se că rolul contestațiilor a fost de a elimina incertitudini legislative. Presiunea opoziției este din ce în ce mai mare, Sorin Grindeanu încurajând „instalarea rapidă a unui guvern funcțional”, în timp ce George Simion susține că liberalii „ar fi fost în stare să dea vina chiar și pe AUR pentru această dronă” și că dă dovadă de tendințe anti-democratice. 

  Ulterior, președintele rus, Vladimir Putin, a susținut la o conferință de presă că nu există dovezi că drona ar fi fost de origine rusă, în schimb, vehiculând ideea că ar fi fost de origine ucraineană, dat fiind că au existat cazuri în care drone ucrainiene au pătruns în Polonia, Finlanda sau prin țările baltice.

  Au acționat corect sau nu autoritățile locale?

  Deși în spațiul public s-au vehiculat acuzații de incompetență, cele mai notabile fiind cele ale liderului AUR, imaginea arată puțin diferit dacă analizăm situația concretă mai atent și comparăm cu țările din regiune afectate de probleme similare.

  În cazul Poloniei, există situații similare cu privire la dificultatea doborârii dronei odată ce pătrunde în spațiul aerian. În 2025 au existat 19 cazuri de pătrundere a dronelor și rachetelor rusești în spațiul polonez, o parte din acestea fiind lăsate să se prăbușească controlat, sub supravegherea forțelor aeriene implicate, deoarece o distrugere a acestor drone ar fi rezultat în spargerea proiectilelor în bucăți care ar fi reprezentat un pericol mult mai mare.

  De asemenea, ar mai exista doi factori care joacă feste sistemelor anti-dronă și anti-rachetă: viteza proiectilelor (sistemele poloneze anti-dronă sunt raportate de către presa finlandeză ca fiind prea „leneșe”) și condiții ce țin de vizibilitate, adică detectarea lor mai depinde și de condițiile de vreme, altitudinea, greutatea și traiectoria proiectilelor. În mod analog, în cazul din Galați și a interceptării efectuate de către piloții de avioane F-16, decizia de neangajare cu drona a fost făcută luând în calcul riscurile pe care le poate avea asupra populației și infrastructurii aflate la sol. 

  Ar fi existat, însă, posiblitatea de a elimina acest pericol în condiții de siguranță încă de la intrarea dronei pe teritoriu folosind sistemele Ghepard, dar nu a existat cadrul legal de a acționa astfel. Amplasarea sistemelor pe timp de pace este restricționată de respectarea proprietății private, necesitând acordul proprietarului. Pe lângă aceste restricții, executarea focului asupra dronei ar fi trebuit să fie făcută în direcția teritoriului ucrainean, lucrul făcut imposibil de limitarea legală de a nu afecta spațiul sau teritoriul unei țări străine. Iar în cazul concret, în cele 4 minute nu a existat suficient timp pentru a desfășura măsuri de apărare astfel încât să se poată ține cont de toate constrângerile menționate anterior, așadar decizia luată a fost cea mai potrivită în situația dată.

  All-in pe Rheinmetall la ruleta militară!

  Pentru a întări apărarea anti-drone, Nicușor Dan afirmă că o serie de livrări, deja stabilite în urma unor parteneriate cu Ucraina, S.U.A. și Marea Britanie, vor fi grăbite în contextul actual. Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, a anunțat la o conferință de presă, că a făcut din nou o cerere pentru dislocarea imediată de sisteme anti-dronă din partea aliaților până când comenzile făcute, ca parte a programului SAFE, vor fi livrate în perioada 2027-2028. Vizibil nemulțumit, ministrul reiterează că aceeași cerere s-a transmis inițial pe 6 februarie 2026 și a fost aprobată la nivel aliat, însă acest lucru nu s-a întâmplat încă.

  În urma evenimentului, autoritățile au grăbit achizițiile făcute cu împrumuturile din programul SAFE, făcând achiziții ce însumează aproximativ 5,6 de miliarde de euro, iar principalul beneficiar este compania germană Rheinmetall, cu 85% din sumă alocată ei sau sub subsidiarelor acesteia. De altfel, achizițiile concret făcute (vehicule blindate, sisteme anti-dronă, muniții și nave) nu pot fi catalogate drept un răspuns la incident, căci acestea erau deja menționate în programul SAFE — sau altfel spus, autoritățile au răspuns la situație făcând doar niște achiziții militare pe care oricum le-ar fi făcut. Singura diferență semnificativă a accelerării achizițiilor a fost eliminarea competitorilor pentru contractele militare și favorizarea Rheinmetall, o companie cu o istorie de creștere a prețurilor după negocierile inițiale.

  Dintre achizițiile facute, cea care sare cel mai mult în ochi sunt cele 298 de tancuri Lynx ce ar urma să fie produse parțial la Mediaș de către Rheinmetall. Pe lângă faptul că achiziționarea în regim de urgență a acestora nu era de loc motivată, un număr așa mare de tancuri ridică semne de întrebare și fiindcă războiul din Ucraina arată că acestea și-au pierdut din importanță în comparație cu dronele, lucru deloc acoperit de planul de achiziții SAFE. Iar faptul că producția lor nu e complet independentă leagă apărarea României tot mai mult de Rheinmetall și industria germană.

  Per ansamblu, ponderea de componente importate și utilizate în industria de apărare variază între 20% și 70%, lucru care arată dependența crescută a României de importuri în apărare. Și acolo unde actualele contracte cu furnizorii favorizează producția locală, adică exemplul de la Mediaș, o parte semnificativă din piese nu sunt produse local, ci importate. În cazul unei conflagrații reale, România ar fi dependentă de industriile de armament străine.

Concluzie

  În final, am putea spune că despre evenimentul din Galați se pot trage câteva concluzii sumare:

  (1) Evenimentul din Galați era inevitabil dată fiind proximitatea orașului față de zona de război, restricțiile față de amplasarea echipamentelor anti-dronă pe proprietăți private și restricțiile cu privire la doborârea acestora în zonele de graniță;

  (2) Evenimentul a stârnit o micro-harță diplomatică între România și Rusia, dar și mai rău, a fost folosit ca o distracție de la favorizarea monopolurilor militare germane în aprovizionarea cu armament a României;

  (3) Achizițiile făcute ca rezultat al evenimentului oricum ar fi fost făcute, fiind deja prevăzute în pachetul SAFE, doar că acum au fost făcute în favoarea Rheinmetall;

  (4) Tendința generală de înarmare prin împrumuturile SAFE nu e sustenabilă și doar pregătește România de o dependență totală în cazul unei conflagrații. Deși investiția în apărarea națională este importantă, aceasta ar trebui făcută astfel încât să garanteze independența României în cazul unui conflict.