În data de 10 februarie, a fost inițiat un proiect legislativ pentru introducerea coșului minim de consum pentru un trai decent ca un criteriu în determinarea salariului minim. Deși legea a fost respinsă de Senat în data de 30 martie, o vom aborda pentru a demistifica niște concepții false cu privire la ea, în special exagerări grosolane despre beneficiile pe care le-ar fi putut aduce.

Deși inițiatorii proiectului ar fi cei 70 de parlamentari care l-au semnat, meritul este atribuit Victoriei Stoiciu. Acest lucru poate fi observat și în campania Declic pentru susținerea proiectului cât și în articolul publicației Știri Bazate.

Relatări vs textul legii

Atât Declic, cât și Știri Bazate, prezintă proiectul de lege ca fiind unul oarecum cu scopul de a raporta salariul minim la coșul minim de trai decent. Însă publicația Știri Bazate prezintă astfel legea:

„Creşterea salariului minim nu va avea loc peste noapte, însă, dacă proiectul va fi adoptat, Guvernul va fi obligat să aplice majorări graduale până când salariul minim va egala coşul minim pentru un trai decent.” 

„Proiectul de lege vine pentru a se asigura că majorările salariale vor fi continuate până la egalarea cu coşul minim de consum pentru un trai decent, bornă care ar putea fi atinsă în 2032, peste șase ani, dacă ritmul actual se menține.” 

Dar dacă observăm conținutul legii, aceasta este constituită din două articole: unul care schimbă modul de calculare al coșului minim și unul care îl introduce ca un criteriu de stabilire și actualizare a salariului minim. Totuși acest lucru este un fapt deja luat în considerare: coșul minim este un indicator calculat de Institutul Național de Statistică pentru stabilirea salariului minim, însă nu e unul care are vreun impact.

În același articol al Codului Muncii (art. 164), adevăratul factor decisiv în stabilirea salariului minim este clar hotărârea Guvernului. Iar procedura prin care se stabilește salariul minim anual e detaliată în Hotărârea Guvernamentală nr. 35 din 2025, care nu menționează deloc coșul minim, ci în schimb descrie o procedură care ia în calcul doar 3 indicatori: rata inflației, productivitatea muncii și salariul mediu brut. În mod evident, dacă aceasta este procedura de stabilire și actualizare a salariului minim, atunci ea nu se poate raporta la coșul minim de cumpărături, și, mai mult, nici prezentul proiect de lege nu schimbă asta! A vorbi de a folosi acest proiect pentru a forța mărirea salariului minim la nivelul coșului minim este pură fantezie. 

În plus, motivația proiectului de lege, conform declarațiilor de mai sus, ar fi pentru a se asigura că majorările salariale vor fi continuate. Această motivație este de fapt contrazisă chiar în „Expunerea de Motive a ințiatorilor”, în care principalul și cel mai dezvoltat motiv pentru proiectul de lege este „consolidarea coerenţei legislative cu principiile europene”, în special cu Directiva (UE) 2022/2041.

Să fim mai îndrăzneți

După cum se poate observa, proiectul legislativ nu este de departe ceea ce ne dă de gândit articolul de la Știri Bazate. De altfel, câștiguri mult mai mari pot fi obținute pentru salariații români și în cadrul restrâns al schimbării articolului 164 al Codului Muncii sau al schimbării procedurii de stabilire al salariului minim. 

Dacă în cadrul articolului 164 al Codului Muncii ar fi introdus un aliniat care precizează că salariul minim net nu poate fi mai mic decât coșul minim de consum pentru un trai decent, scopul legării celor două ar fi atins cu siguranță. 

Dacă procedura de actualizare a salariului minim conform Hotărârii Guvernamentale nr. 35 din 2025 ar fi modificată astfel încât, în timpul negocierilor din Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social, sindicatelor le-ar fi oferită putere de veto asupra deciziilor, acest lucru ar asigura cel puțin că salariul minim brut nu ar fi niciodată mai puțin de 52% din salariul mediu brut, astfel sindicatele având puterea de a obliga realmente guvernul să ia o astfel de decizie. 

Evident inițiativele pot fi cu mult mai îndrăznețe de atât, putând chiar dincolo de salariul minim să introducă un real principiu de remunerare după muncă peste un salariu de bază, dacă legile ce guvernează sistemul de salarizare ar fi relucrat. Sperăm că e cât se poate de evident cât de multe ar fi putut realiza parlamentarii în cadrul restrâns al modificării celor două legi — dar nu au făcut-o.

A vinde nimic ca un câștig

În concluzie, putem vedea cum această inițiativă legislativă nu a fost într-adevăr una pentru raportarea salariului minim la coșul minim pentru un trai decent. Realitatea amăgitoare este că ar fi fost relativ ușor de elaborat în forma optimă un proiect legislativ care să realizeze acest scop, așa cum s-a precizat anterior. Însă niciun parlamentar nu a vrut să-și însușească în mod responsabil această acțiune, nici măcar Victoria Stoiciu. 

Motivul pentru care Declic sau coordonatorul editorial al publicației Știri Bazate și autorul articolului citat, Alex Negrici, ar alege să portretizeze această lege puțin eronat poate fi plasat pe seama unei confuzii sau entuziasmului, iar, cu siguranță, nimeni în afară de ei nu poate cunoaște motivul real. Dar privind în ansamblu, acesta este cazul multor „câștiguri” la nivel parlamentar pentru clasa muncitoare. Ele de fapt nu sunt adevărate victorii, sunt nimicuri pe care politicienii, activiștii sau presa alipită politicienilor vor să-l vândă ca fiind victorii. O astfel de strategie poate aduce câștiguri pe termen scurt atât publicațiilor de „stânga” cât și politicienilor social-democrați, însă realitatea îi va lovi curând pe muncitori. Atât atenția lor cât și voturile vor fi pierdute pe veci de acest tip de social-democrați.