Primul pachet de măsuri al guvernului Bolojan, avându-i ca ținte principale pe funcționarii publici și pe profesori, a dat naștere unor manifestații sindicale la începutul acestei luni.

Principalele manifestații publice au fost:

  • Pe 7 iulie, Federația SANITAS a organizat un protest în Parcul Izvor, din București, iar sindicatele din educație au protestat în fața Palatului Parlamentului.

  • Pe 8 iulie, Federația Națională Solidaritatea Socială a Muncii a demarat proteste în fața mai multor case de pensii din țară.

  • În 10 și 11 iulie, au avut loc mai mult proteste în mai multe locuri din țară organizate de Blocul Național Sindical sau sindicate afiliate lui.

  • În 14 iulie, a fost organizat „Marșul în jurul Parlamentului” în capitală, de către CNS Cartel Alfa.

  • Pe 15 iulie, au avut loc peoteste în fața Ministerului Investiților și Proiectelor Europene și a sindicatelor din învățământ.

  • Între 14-16 iulie Sindicatul Angajaților din Oficiul Național al Registrului Comerțului au protestat în fața mai multor instituții.

Pentru perioada direct următoare, s-au anunțat mai multe proteste ale unor diferite organizații sindicale, iar pentru septembrie este preconizată chiar greva generală în învățământ.

Declarațiile și cererile sindicaliștilor

Cerințele protestatarilor, per ansamblu, au fost concentrate pe revocarea tăierilor salariale și plafonarea sporurilor, protejarea beneficilor sociale, abandonarea proiectului de creștere a normelor didactice, consultarea sindicatelor înainte de adoptarea unor acte normative ce îi afectează pe angajați și retragerea creșterii TVA-ului sau compensarea pierderii puterii de cumpărare prin indexarea salarilor.

Vom reda mai jos câteva din declarațiile sindicaliștilor:

„Printre nemulţumiri se numără condiţiile de muncă ale lucrătorilor din Casele de Pensii şi tăierea veniturilor. Nu avem aplicaţii informatice, nu avem sedii, birouri. Într-un birou stau 10-12 persoane, faţă de maximum 4-5 persoane. Toată săptămâna aceasta suntem în proteste. Vrem să tragem un semnal de alarmă. La Casele de Pensii, salariile sunt printre cele mai mici din sistemul bugetar”, a declarat un reprezentant sindical.

Un alt lider sindical a afirmat că „Este un act normativ care loveşte profund în interesele sistemului de învăţământ preuniversitar. Se propune creşterea normei didactice cu două ore, comasarea unităţilor şcolare, mărirea numărului de elevi la clasă, reducerea degrevărilor pentru directori şi tăierea plăţii cu ora” și că „Contribuţia educaţiei la reducerea deficitului este deja de 0,21% din PIB, dar dacă adăugăm toate aceste măsuri, ajungem chiar la un punct procentual. Măsurile nu sunt transparente şi riscă să genereze alte crize”.

„Nu este vorba de sporul de antenă, pentru lucrul pe calculator, ci de cel de condiții vătămătoare. Sunt pierderi consistente la venitul lunar, în procent de aproximativ 10 la sută. Este o reducere de la 1.400 lei la 300 lei”

„Acesta este momentul simbolic şi necesar pentru a transmite un semnal puternic împotriva ipocriziei guvernamentale şi a atacurilor sistematice asupra celor care, cu profesionalism şi responsabilitate, îşi desfăşoară activitatea în toate sectoarele de activitate”, au transmis sindicaliştii în 14 iulie.

Cinism nerușinat din partea decidenților

Reacțiile guvernului și ale președintelui nu doar că au întârziat să apară, ci ei au ignorat cu totul protestele, de parcă nu s-ar fi întâmplat deloc. În schimb, au oferit niște explicații ca răspuns la „nemulțumirea cetățenilor”.

„Vreau să transmit românilor că este o chestiune provizorie, că România are potențial economic, așa cum am spus de mai multe ori la sfârșitul lui 2026. Dacă nu facem greșeli, vom intra în OCDE și, în felul acesta, România va deveni interesantă pentru investitorii străini”, a declarat președintele Nicușor Dan.

Iar Premierul Bolojan a explicat acest „pachet de măsuri pe care suntem nevoiţi să le luăm într-o perioadă foarte scurtă” ca fiind motivat de riscul ca România să intre în categoria de „Junk”, care conform lui ar însemna că „România ar deveni o ţară nefrecventabilă economic, ocolită de investitori şi lipsită de oportunităţi pentru cetăţeni.”

După cum vedem, măsurile de austeritate sunt luate doar în interesul investitorilor și al compradorilor ce au „oportunitatea” de a le accesa. Cumva aceștia sunt „cetățenii” și „România” ai căror interese președintele și guvernul le apără. Poporul propriu-zis, sindicatele aflate în protest nu sunt nici măcar luate în considerare în discursurile decidenților.

Ridicarea luptei unite a sindicatelor

Așadar, salutăm inițiativa sindicatelor de a lupta împotriva ofensivei austere, dar repetăm, cum am făcut-o și în articolul nostru despre protestele studenților: a ne opri atacul la reprezentanții cei mai vizibili ai imperialiștilor în România ar fi insuficient. Lupta sindicală trebuie să fie ridicată la nivelul unei lupte antiimperialiste, trebuie să depășească niște cereri economice de scurtă durată pe care un nou guvern antipopular și al imperialiștilor să le elimine oricând.

Depășirea diviziunilor din mișcarea sindicală și lupta pentru unitate, contrară intereselor mărunte ale unor lideri sindicali, este de chintesență, iar faptul că mișcarea sindicală duce această luptă pentru un front comun sindical este demn de toată lauda. Dar limitarea la a da „semnale puternice” și a spera la „căderea guvernului” în urma unor revolte violente spontane, cum au declarat unii lideri sindicali, nu sunt soluții reale.

Mișcarea sindicală trebuie să se ridice la nivelul luptei imperialiste, să lupte nu doar pentru un front comun sindical, ci să devină o bază și centrul unui Front Popular Antiimperialist care să nu se limiteze la semnale și cădere guvernului, ci să fie pregătit să preia întregul executiv și să implementeze reale reforme antiimperialiste în beneficiul poporului, nu curbe de tăiere periodice care să faciliteze piețe de investiții imperialiștilor.