Vă prezentăm o traducere neoficială a unui articol din publicația „The Worker”.
La sfârșitul lunii iulie, Statul Francez a anunțat că va recunoaște Statul Palestina la următoarea Adunare Generală a ONU din septembrie, iar prim-ministrul britanic, Keir Starmer, s-a angajat să facă același lucru la adunarea din septembrie, cu o ezitare lașă: „cu excepția cazului în care guvernul israelian ia măsuri substanțiale pentru a pune capăt situației teribile din Gaza, acceptă încetarea focului și să se angajeze la o pace durabilă și sustenabilă care să relanseze procesul de soluționare a conflictului prin două state”. Ulterior, Canada și, mai recent, Australia s-au alăturat acestora, formând un val de puteri imperialiste care s-au angajat să recunoască un Stat Palestinian luna viitoare.
Aceasta vine în urma așa-numitei „Declarații de la New York” din 30 iulie, în care Liga Arabă și Uniunea Europeană au cerut resuscitarea „soluției celor două state” declarată moartă, au condamnat glorioasa operațiune a rezistenței palestiniene în cadrul „Furtunii Al-Aqsa” și au chemat rezistența să se dezarmeze înainte de formarea unui stat demilitarizat sub Autoritatea Palestiniană (AP) colaboraționistă. Exprimându-și intențiile de a forma un stat palestinian slab și servil, planul documentului pentru acest viitor stat nu menționează dreptul la întoarcere al milioanelor de refugiați palestinieni. În plus, soluția celor două state prevede un Stat Palestinian dezarmat, cu teritoriu necontiguu, o serie de insule înconjurate de entitatea sionistă genocidară, aceasta acaparând în mod continuu teritoriu în Cisiordania și care, împreună cu Gaza, ar forma acest stat palestinian imaginar.
În acest context, mișcarea de solidaritate nu trebuie să se lase înșelată crezând că unii imperialiști s-au transformat în porumbei iubitori de pace, ci trebuie să vadă proclamațiile ca manevre ale acestor puteri imperialiste de a-și asigura o poziție favorabilă în Orientul Mijlociu Extins, în mijlocul unei serii de înfrângeri imperialiste suferite în fața luptei de eliberare națională palestiniană și a rezistenței popoarelor din regiune.
Promisiunile de a sprijini formarea unui Stat Palestinian sunt menținute de imperialiști, nu ca o pedeapsă pentru Israel pentru genocidul său, ci ca o recompensă: ei oferă Israelului o ieșire: dacă vor opri genocidul, imperialiștii vor interveni pentru a gestiona rezistența „în mod pașnic”.
În acest context, facțiunile rezistenței palestiniene au emis, pe 31 iulie, o declarație comună, afirmând că „Declarația de la New York” este un semn că rezistența și fermitatea poporului palestinian zădărnicesc genocidul sionist, împreună cu creșterea solidarității internaționale cu cauza palestiniană. Ei continuă afirmând că problema dreptului poporului palestinian la eliberare națională nu poate fi folosită drept monedă de schimb — așa cum o face explicit Starmer –, că rezistența refuză să se dezarmeze și că primul pas către un stat palestinian este oprirea genocidului sionist, finalizarea schimburilor de prizonieri și reconstrucția Gazei. Au susținut, contrar planurilor imperialiste, că trebuie să guverneze o Organizație pentru Eliberarea Palestinei reformate, care să reprezinte toate facțiunile politice palestiniene, în același timp condamnând „discuțiile privind integrarea entității sioniste în regiune… [ca] o recompensă pentru dușman pentru crimele sale și o încercare disperată de a-și prelungi existența pe pământul nostru furat”.
Crearea unui stat palestinian a revenit pe agendă nu din cauza ultimelor declarații ale acestor imperialiști, ci datorită acțiunii armate a rezistenței din 7 octombrie și de atunci încoace, precum și datorită luptei hotărâte a poporului palestinian și a mișcării de solidaritate din întreaga lume.
Puterile imperialiste caută să depășească imperialismul american
Puterile imperialiste care se angajează să sprijine formarea acestui stat demilitarizat, condus de lacheul AP, fac manevre pentru a profita de coridorul deschis de eșecul continuu al genocidului sionisto-american, inclusiv prin ruperea Acordurilor Abraham: „normalizarea” relațiilor dintre statele arabe și Israel sub control american. Ele caută să exploateze eșecurile imperialismului american, singura superputere imperialistă hegemonică din lumea actuală, pentru a obține o poziție mai favorabilă în Orientul Mijlociu „de mâine”, prin negocieri. Cu alte cuvinte, se tem că rezistența va obține mai multe victorii împotriva sionismului și că lupta de eliberare națională se va dezvolta și se va extinde în întreaga regiune.
Imperialiștii văd că agresiunea sionisto-americană împotriva Iranului în „Războiul de 12 zile” a eșuat, în ciuda fanfaronadelor americane zadarnice, și că Hezbollah din Liban își recâștigă forța după victoria asupra invaziei israeliene din 2024. Masele yemenite rămân apărători fermi ai poporului palestinian, iar invazia rapidă și cucerirea întregii Fâșii Gaza planificată de Israel s-a redus deja la o simplă invazie a orașului Gaza, iar sioniștii au dificultăți în a aduna suficiente trupe pentru a iniția chiar și această invazie minoră. În plus, indignarea internațională crește în fața imaginilor foametei masive a poporului palestinian din Gaza și a masacrelor zilnice împotriva celor care caută ajutor la punctele de distribuție americano-israeliene, care constituie o capcană mortală. Ei se tem, de asemenea, de intruziunea imperialismului rival în Orientul Mijlociu, pe măsură ce sioniștii americani se scufundă. Nu trebuie uitată lovitura diplomatică pe care au dat-o social-imperialiștii chinezi prin acordurile lor de mediere din iulie 2024 între facțiunile palestiniene, nici acapararea exporturilor agricole din regiune, nici recentele investiții substanțiale în megaproiecte din Orientul Mijlociu, inclusiv calea ferată transafgană. Acest lucru îi neliniștește, fără îndoială, pe rivalii imperialiști ai Chinei și le dă speranțe pentru o revenire rapidă la Acordurile Abraham sub dominația imperialistă americană sau la acest nou proces în dezvoltare reprezentat de „Declarația de la New York”.
De asemenea, sunt relevante în aceste declarații măsurile luate de imperialiștii americani pentru a presa guvernul libanez să dezarmeze Hezbollah. Guvernul a acceptat până acum să dezarmeze Hezbollah, dar rămâne de văzut dacă va reuși să obțină ceea ce invazia sionistă din 2024 nu a reușit. Hezbollah, la rândul său, refuză să se dezarmeze și califică măsura drept un cadou pentru imperialiști și o lovitură la adresa suveranității libaneze. Statele Unite presează, de asemenea, guvernul irakian să dezarmeze și să dizolve masivele Unități de Mobilizare Populară, care au participat la atacuri cu drone împotriva entității sioniste începând cu 7 octombrie.
Imperialiștii care stau în spatele Declarației de la New York și a inițiativei celor două state nu vor să rămână în urmă în acest val de negocieri și intimidări americane. Ei văd slăbirea poziției americane în Orientul Mijlociu și vor să-și asigure o poziție mai favorabilă în timp ce singura superputere hegemonică se afundă în mlaștina rezistenței populare.
Și acest complot imperialist va eșua. Aceasta este perspectiva strategică atât a declarațiilor, cât și a încercărilor de a dezarma grupurile de rezistență din regiune: imperialiștii din întreaga lume se îneacă și se agață de o ramură în mijlocul torentelor.
Așa cum proclamă declarația comună din 31 iulie a facțiunilor de rezistență: „În concluzie, poporul nostru palestinian, la fel ca și alte popoare din lume care au căzut sub jugul ocupației și colonialismului, își va câștiga libertatea și independența, indiferent de timpul necesar și de amploarea provocărilor, bazându-se pe justețea cauzei sale, pe fermitatea și rezistența copiilor săi și pe sprijinul tuturor popoarelor libere din lume în lupta sa legitimă pentru eliberare, întoarcere și independență”.
