Publicăm o traducere neoficială despre greva generală din Portugalia. Originalul în limba portugheză poate fi accesat aici.
Chiar și sub dura represiune a vechiului stat portughez, masele muncitoare au purtat mai departe, în ziua de 3 iunie, una dintre cele mai mari greve generale din toate timpurile.
În ultima zi de miercuri, 3 iunie, sute de mii de mase muncitoare s-au integrat în lupta pentru propriile drepturi și condiții de viață, concretizând o nouă grevă generală, astfel dând continuitate celei anterioare din 11 decembrie anul trecut, așadar fiind vorba despre a doua grevă generală în mai puțin de 6 luni, după mai bine de 12 ani de la cea precedentă, de pe vremea Troikăi. Exercitând dreptul just și fundamental la grevă, masele muncitoare și proletariatul portughez și-au cerut emanciparea și, în mod deosebit, încetarea regreselor trasate în „pachetul muncii”(„pacote laboral”) propus în iulie, anul trecut, de actualul guvern ultrareacționar al lui Luís Montenegro și modificat într-o măsură infimă de atunci, din cauza conducerii predominant capitulaționiste și oportuniste a mișcării împotriva acestuia.
Deși încă nu există date oficiale consolidate privind participarea în cifre absolute, vechiul stat portughez și organele de propagandă ale claselor dominante s-au grăbit să minimizeze amploarea grevei. În timp ce monopolurile de presă, precum Jornal de Notícias, au încercat să reducă mișcarea la o participare pretins situată între 2% și 14% în anumite sectoare, datele divulgate de CGTP-IN și chiar informațiile publicate de organe ale presei burgheze dezvăluie o realitate cu totul diferită. Același discurs a fost dus mai departe și în greva generală din decembrie 2025, când clasele dominante au stabilit că greva nu ar fi mobilizat mai mult de câteva mii de mase muncitoare, minciună demontată atunci când datele oficiale au confirmat o participare de 3 milioane de muncitori în întreaga țară.
În sănătate, unul dintre sectoarele cele mai afectate de oprirea activității, diverse spitale au înregistrat niveluri de participare între 90% și 100%, provocând închiderea mai multor servicii și funcționarea generalizată în regim minim de serviciu. În transporturi, participarea a atins niveluri apropiate de totalitate în mai multe companii și regiuni ale țării. Metroul din Lisabona și cel din Porto au înregistrat o participare de 100%, în timp ce principalele aeroporturi naționale au suferit perturbări puternice, cu peste 40% dintre zboruri anulate în Porto și peste 50% în Lisabona, potrivit informațiilor divulgate chiar în presa burgheză Expresso.
Și în marile unități industriale răspunsul muncitorilor a fost semnificativ. Potrivit datelor divulgate de autoproclamatul „Partid Comunist Portughez” („Partido Comunista Português”), companii precum Bosch, Aptiv și Super Bock au înregistrat participări între 80% și 100% în diverse schimburi, conducând în numeroase cazuri la paralizarea totală a producției.
În sectorul educației, datele sindicale indică de asemenea o mobilizare puternică. În districtele Coimbra, Leiria, Viseu, Guarda și Aveiro, participarea s-ar fi situat în jurul valorii de 90% (informație distribuită de publicația Diário de Coimbra), ducând la închiderea unui număr ridicat de instituții de învățământ și afectând semnificativ funcționarea normală a școlilor.
Chiar dacă cifrele finale rămân să fie stabilite, datele deja disponibile demonstrează că greva generală din 3 iunie a constituit una dintre cele mai importante zile de luptă ale maselor muncitoare din Portugalia în ultimii ani, atingând niveluri ridicate de participare în sectoarele strategice ale economiei și ale serviciilor publice și prezentând un rezultat foarte apropiat de cel al grevei precedente din 11 decembrie 2025.
În cadrul grevei, în întreaga țară, mii de mase muncitorești au organizat pichete și manifestații, la ambele participând membri ai Comitetelor de Sprijin pentru Nova Aurora, denunțând regresele grave ale guvernului și ale prim-ministrului și chemând la avansarea luptei populare, democratice și revoluționare. Conform relatărilor unor surse anonime, grupuri de muncitori mai combativi au desfășurat acțiuni de sabotaj direct împotriva companiilor marelui capital. În întreaga țară, militanți ai organizației democratic-revoluționare Ação Anti-Imperialista — Portugal (AAI) au realizat de asemenea diverse acțiuni de propagandă revoluționară prin afișaje și graffiti, ridicând lozincile „PACHETUL MUNCII ESTE UN TIGRU DE HÂRTIE!” și „PACHETUL VA FI ÎNĂBUȘIT! MONTENEGRO VA FI ÎNVINS!”.
La rândul său, vechiul stat portughez, devotat la fiecare pas disprețuirii, defăimării și împiedicării luptei maselor, a acționat din nou, la toate nivelurile, în opoziție față de poporul muncitor.
Sub pretextul obișnuit al „serviciilor minime legale”, a delegitimat participarea justă a mai multor muncitori la grevă, urmărind extinderea acestui precedent ca parte a obiectivelor aceluiași „pachet al muncii”. În plus, în timp ce căpeteniile și oficialii lachei ai vechiului stat portughez, precum ministra muncii Maria do Rosário Palma Ramalho și prim-ministrul Luís Montenegro, încercau să răspândească minciuna nerușinată că „majoritatea covârșitoare” a lucrătorilor portughezi nu a aderat la grevă, forțele de represiune ale statului din cadrul Poliției de „Securitate” Publică (PSP), cu scopul de a descuraja participarea la grevă și la acțiuni viitoare, au intervenit violent în proteste, folosind deja în mod premeditat polițiști în civil și infiltrați pentru a destabiliza justa revoltă a maselor.
În stilul PIDE, PSP bate manifestanți și mase muncitoare
Sunt deosebit de notabile cele petrecute la Lisabona, în fața Adunării Republicii, unde PSP, încercând să disperseze cu forța masele care rămăseseră pașnic în locul respectiv, a reținut ilegal șase manifestanți și a rănit zeci de persoane, inclusiv doi membri ai Comitetului de Sprijin pentru Nova Aurora. Dintre răniți, nu s-a făcut nicio distincție între femei, vârstnici și persoane cu mobilitate redusă: toate masele aflate în apropierea locului au fost deopotrivă agresate, având ca rezultat și spitalizări.
Una dintre victimele agresiunilor, care din motive de securitate nu va fi identificată, a informat Nova Aurora:
„Uitați, chiar am decis să vin la spital pentru că am încheietura foarte inflamată și vreau să depun plângere. Eram împreună cu câteva persoane din comitetul vostru și am văzut perfect violența poliției. Au reținut oameni, i-au încercuit, iar eu eram inclusă, și i-au bătut. Asta s-a întâmplat. Gratuit am încasat bătaie, doar pentru că așa au vrut. Noi plecam cu toții acasă, dar nu, poliția nu ne-a lăsat să plecăm fără să primim o lovitură de baston...”
Femeia prezenta de asemenea răni cauzate de lovituri intense de baston aplicate de forțele reacțiunii, care au forțat-o să se spitalizeze și să intre în concediu medical din cauza gravității leziunilor.
Un alt participant la manifestație a relatat de asemenea pentru Nova Aurora:
„Intenția poliției a fost întotdeauna evidentă, să creeze incidentele, să provoace manifestanții pentru a putea răspândi aburelile și narațiunea de tip «manifestanți delincvenți». Redirecționarea oamenilor spre strada S. Bento ar fi creat un spectacol — asta era sigur. Puteau chiar să fi demobilizat oamenii prin spate, în siguranță, dacă acesta era într-adevăr obiectivul. Eu însumi mă așteptam ca oamenii să răspundă cu violență, dar asta nu s-a întâmplat. Și polițiștii chiar au încercat! Au stat vreo 20 de minute bune în poziție de luptă în fața noastră. Am întrebat de mai multe ori de ce trebuia să evacuăm, iar singurul răspuns pe care l-am primit a fost că «nu știm să ne comportăm». Ceea ce doar dovedește că exact aceasta era intenția lor. Am aflat abia acasă că au decis ca, după o anumită oră, manifestația să fie considerată ilegală. Ceva ce nu au binevoit niciodată să informeze în mod corespunzător persoanele prezente.”
În legătură cu aceste evenimente, monopolul de presă, aliniat forțelor reacționare ale vechiului stat, vorbește predominant exact despre opusul situației, referindu-se la „momente de tensiune” și spunând că „poliția a fost agresată de manifestanți”, criticând masele pentru faptul că s-au apărat în mod just împotriva represiunii polițienești. Într-o relatare exclusivă pentru ziarul A Nova Democracia, unul dintre membrii Comitetului de Sprijin al Nova Aurora din Lisabona, care realiza acoperirea jurnalistică a manifestației, a relatat: „Poliția afirmă că au fost ridicate baricade înainte de aceasta, dar, de fapt, baricadele au fost ridicate doar după agresiuni”.
Este crucial să se evidențieze faptul că gradul de intensitate demonstrat de totalitatea acțiunilor forțelor reacțiunii împotriva ridicării populare dezvăluie un aspect important: clasele dominante urmăresc să saboteze greva generală — precum și alte forme de luptă (independent de gradul lor de combativitate) — ori de câte ori este posibil, împiedicând paralizarea capitalului care le susține condițiile. Acest lucru dovedește că unul dintre secretele pentru destituirea burgheziei comprador-birocratică și a latifundiarilor din domnia groazei lor constă în stabilirea unei metode cruciale și eficiente de luptă în apărarea drepturilor maselor muncitoare.
Totuși, este la fel de crucial să ne întrebăm de ce nu s-a putut opri avansului reacțiunii, care devine exponențial mai accentuat, prin intermediul revoltelor maselor populare. Răspunsul se găsește în conducerea acestor mișcări, căci în timp ce poporul muncitor făcea față represiunii statului în stradă, organizațiile conducătoare care afirmă că acționează în apărarea sa, precum CGTP-IN și mobilizările de partid ale BE și ale „PCP”, după cum s-a verificat de asemenea și în greva generală precedentă din 11 decembrie, nu puteau fi văzute nicăieri. Acestea au abandonat masele și le-au lăsat la discreția forțelor vechiului stat. Deoarece aceleași organizații conducătoare ale falsei stângi, caracterizate prin concesionism și capitulaționism, care sunt perpetuu subordonate capriciilor vechiului stat portughez, sunt, de asemenea, fundamental incapabile să îndeplinească dorințele poporului muncitor al Portugaliei.
Tocmai de aceea masele trebuie să lupte din ce în ce mai mult pentru făurirea unei conduceri proletare și consecvente, care să poată face față reacțiunii independent de căile „legitime” oferite în mod iluzoriu de vechiul stat, cu scopul ascuns de a banaliza și, în cele din urmă, de a face inutilă lupta claselor oprimate. Ele trebuie să reconstituie o conducere de avangardă, cu adevărat revoluționară, creând simultan structuri de sprijin reciproc capabile să susțină sectoarele cele mai fragile ale claselor oprimate în fața crizelor locuințelor, imigrației și a precarizării traiului, rezultate din actuala criză generală a imperialismului, astfel încât lupta să devină absolut independentă de minciunile și voința claselor dominante.
